Avatar (2009)
By Radu D. on Dec 24, 2009 in sf
Regia: James Cameron
Distributie: Sam Worthington, Zoe Saldana, Sigourney Weaver, Michelle Rodriguez
Nota: 9.3
Pe scurt: Un film SF despre o civilizatie extraterestra si eterna dorinta distructiva a oamenilor de a consuma resursele altor planete. Se intalnesc 2 civilizatii total opuse, una lupta pentru supravietuire si apararea planetei, alta lupta pentru a obtine un minereu pretios. Este si povestea unui soldat care ajunge sa traiasca in mijlocul civilizatiei extraterestre descoperindu-i treptat credintele si obiceurile. Recomand filmul tuturor; este o productie care se ridica peste asteptarile date de numele James Cameron si mediatizarea oferita.
Nu am mai bagat un review pe blog de luni bune, lipsa de timp, lipsa de chef, master, etc.; din pacate pot gasi prea multe scuze. Shame on me! Dar ma bucur ca am vazut Avatar, exact triggerul de care aveam nevoie ca sa imi doresc sa comentez din nou.
Lasand justificarile si scuzele inutile, ma intorc la film. Genul acesta de film, extrem de mediatizat, anuntat cu surle si trambite, cu un regizor Cameron in palmaresul caruia intra The Abyss, seria Terminator si Titanic, poate cadea in capcana de a primi critici nu atat de bune doar din cauza ca toti asteptau altceva (in schimb daca nimeni nu ar stii de el, ar fi apreciat de mult mai multi). Din fericire, nu este cazul. Din fericire Avatar depaseste asteptarile initiale, iar James Cameron bifeaza un film realizat in aceeasi maniera grandioasa ca si in productiile trecute.
Nu voi intra in detalii legate de firul epic al filmului, ci doar pe scurt povestea oamenilor care incearca sa colonizeze o planeta indepartata pentru a-i putea folosi resursele; totusi trebuie sa depaseasca problemele aparute intre ei si civilizatia extraterestra Na’vi si de aceea creeaza avatare, niste corpuri hibride (oameni si Na’vi) fiecare putand fi controlat de catre un om. Secventele breathtaking ale filmului isi fac aparitia inca din debut si probabil partea care m-a miscat cel mai mult este initierea lui Jake in cultura, obiceiurile si credinta Na’vi. Imaginile sunt de o frumusete greu de egalat si ceea ce apreciez este ca J Cameron nu s-a zgarcit la timpul acordat acestei parti; in destule filme, partea descriptiva de inceput trece foarte repede ca sa se ajunga mai repede la actiune, dar astfel se pierde mult din feelingul pe care ar trebui sa il ai in momentul exploziei de actiune.
As zice ca unele dintre punctele nu atat de bine dezvoltate sunt povestea si personajele. Povestea e destul de liniara si nu cred ca firul epic reuseste sa suprinda pe foarte multi. Nu neaparat este un lucru rau pentru ca asa te concentrezi la ceea ce este lumea planetei Pandora (asa se numea planeta).
In concluzie este un film extraordinar care merita vazut 3D la cinematograf (am fost primul meu film 3D si a fost…. WOW!!). Este cel mai bun film cu o desfasurare epica incredibila de la Lord Of The Rings incoace, iar descrierea lumii ma duce cu gandul la Rama si Preludiul Fundatiei.
P.S: The Na’vi chicks were pretty hot 
Si iata si trailerul:
on 
on 
on 
In 1994 a fost lansat filmul Men Of War, cu Dolph Lundgren. Nu stiu cati isi mai amintesc de el (nici nu merita de fapt), film foarte prost despre o trupa de mercenari angajati sa “convinga” nativii unei insule din Marea Chinei sa dea dreptul unei companii de minerit sa extraga niscaiva resurse naturale (guano, parca). Bastinasii nu vor, mercenarii impusca cativa, Dolphy se indragosteste de o localnica si intoarce armele impotriva tovarasilor lui. Iese iures mare, mercenarii mor, Dolph ramane cu fata iar mormanul de guano neatins. The End.
In 2009 se lanseaza Avatar. Mercenari cu duiumul, minereu asisderea, frumosul principal cu suflet bun, fata frumoasa (nu e chinezoaica, e o extrateresta albastra), el intoarce armele impotriva cotropitorilor (iese un iures si mai mare decat in ’94, implicati fiind de data asta si niste dihanii extraterestre), ramane cu fata (albastrindu-se si el pe parcurs), iar finalul razboiului il vom afla in filmele viitoare (sunt convins ca vor mai fi vreo doua parti, cel putin).
Avatar a fost si pentru mine primul 3D vizionat si precum Radu, am zis WOW. Da, efectele vizuale sunt fantastice, James Cameron este un regizor talentat, iar imaginile sunt nemaipomenite. Jungla Pandorei (cu minunatiile ei – flora si fauna) te face sa iti doresti sa fii acolo, sa faci parte din trib, sa calaresti monstrii inaripati. Dar cam atat. Filmul nu aduce din punct de vedere epic nimic nou. Povestea e previzibila iar actorii sunt niste cvasinecunoscuti (cu exceptia lui Sigourney Weaver si Wes Studi, care au insa roluri nesemnificative). Cateva scene sunt chiar jenant de slabe (incantatiile tribale si un fel de “hora unirii” pentru ca toti membrii tribului sa intre in comuniune cu mama natura).
In concluzie, Avatar este o poveste bine spusa, foarte bine regizata, cu efecte vizuale nemaivazute pana acum (de catre mine, cel putin). Merita sa-ti cumperi dvd-ul pentru a-l revedea din cand in cand, in serile cand vrei sa te relaxezi cu o poveste ce iti pune pixelii colorati ai plasmei la munca. In anii ce vor urma, pe masura ce tehnica cinematografica va evolua, vom avea parte de multe astfel de filme, mirandu-ne de fiecare data de efectele vizuale.
The End
Corvin
| Jan 29, 2010 | Reply
Corvine, nu am fost atat de aspru in a-l critica, dar exact aceleasi puncte slabe le-am simtit si eu: firul epic total liniar si absenta complexitatii personajelor. Am acordat filmului o nota asa mare pentru ca m-a surprins extraordinar de placut descrierea Pandorei si faptul ca s-a insistat asupra ei (daca dura 15 minute si treceau la impusacaturi era un kk). Efectele speciale impreuna cu partea descriptiva reprezinta cam 80% din valoarea filmului.
Radu D.
| Jan 29, 2010 | Reply
Stiti ce? Mie mi-a placut filmul asta si ideea. Da, e previzibila actiunea, asa este. Dar 95% dintre filmele americane sunt asa, nu? Tot timpul se termina cu bine pe fundalul unui crescendo muzical ajutator. Asa si ce? Eu nu-s asa inclinata spre analiza atat de amanuntita a jocului actorilor – tragand linie la finalul filmului am ramas cu altceva. Filmul a reusit sa-mi transmita ideea dorita (cred): Ca noi, oamenii, putem fi cruzi si idioti, lacomi si indiferenti iar actiunile noastre pot avea urmari ireparabile. Poate nu pe nu stiu ce placeta cu fiinte albastre dar ‘colea, langa noi, am putea incerca sa nu mai fim mercenarii aia care calca totul in “picioare”. Acu’ deh ‘oi fi eu o femeie mai atehnica si mai prostuta asa dar mie mi s-a parut simpatic filmul cu tot cu domnisorica aceea albastra
:D iar voi imi pareti carcotasi 
!
Ro
| Jan 29, 2010 | Reply